Blogger Notes

Fereşte-te cât poţi de zarva oamenilor, căci vorbirea despre treburile lumeşti este primejdioasă, chiar când e făcută cu gând curat.
Repede suntem îngenunchiaţi şi cădem prinşi.
Aş vrea ca de multe ori să fi tăcut şi să nu mă fi găsit printre oameni.
Cum se face, oare, că vorbim cu atâta plăcere şi povestim unii către alţii, de vreme ce totuşi arareori ne întoarcem la tăcere cu cugetul nevătămat?
Vorbim cu atâta uşurinţă, deoarece căutăm să ne mângâiem unii pe alţii, stând de vorbă împreună şi dorim să ne uşurăm inima obosită de tot soiul de gânduri.
Şi tare mult ne place să vorbim şi sa ne gândim la acele lucruri pe care le iubim şi le dorim sau pe care le socotim împotriva noastră.
Dar, vai, adeseori fără temei şi în zadar.
Această mîngîiere lumească este o piedică destul de mare în faţa mângâierii sufleteşti a lui Dumnezeu.
Toma de Kempis