Cât de rar cântărim pe aproapele cu aceeaşi măsură ca pe noi înşine

Voim ca alţii să se îndrepte negreşit, dar noi înşine nu voim să ne-ndreptăm.
Nu ne place marea îngăduinţă a altora şi totuşi noi nu voim să ni se tăgăduiască ceea ce cerem.
Voim ca alţii să fie strânşi prin hotărâri straşnice, dar noi înşine nu suferim în nici un chip să fim înfrânaţi mai tare.
Astfel deci se vede lămurit cât de rar cântărim pe aproapele cu aceeaşi măsură ca pe noi înşine.
Dacă toţi ar fi desăvârşiţi, atunci ce am mai avea, oare, de suferit de la alţii pentru numele lui Dumnezeu?
Toma de Kempis