Blogger Notes

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune! (Eclesiastul 1:2) afară  de iubirea de Dumnezeu şi de slujirea Lui!
Cea mai înaltă înţelepciune este ca, înlăturând cele lumeşti, să te îndrepţi spre Împărăţia Cerească!

Deşertăciune deci este căutarea după bogăţii pieritoare şi nădăjduirea în ele.
Deşertăciune iarăşi este este umblarea după onoruri şi ridicarea la înalte dregătorii.
Deşertăciune este urmarea poftelor trupului şi dorinţa după ceea ce mai în urmă trebuie să fie pedepsit cu asprime.
Deşertăciune este să doreşti o viaţă lungă şi să nu te îngrijeşti de o viaţă cuvioasă.
Deşertăciune este să te gândeşti numai la viaţa de acum şi să treci cu vederea peste cele ce vor veni.
Deşertăciune este să îndrăgeşti pe cele ce trec atât de repede şi să nu te sârguieşti spre locul unde este bucuria veşnică!
Toma de Kempis