Precum o corabie fără cârmă este azvârlită când încoace, când încolo, tot astfel şi omul slab şi care-şi părăseşte hotărârea, este ispitit în toate chipurile.
Focul încearcă fierul, iar ispita, pe omul drept.
Adeseori nu ştim cât putem, dar ispita ne arată cine suntem.
Toţi trebuie să veghem, mai cu osebire la începutul ispitei, căci atunci duşmanul este înfrânt mai uşor, dacă nu i se îngăduie să intre pe uşa inimii, ci este întâmpinat afară, la prag, îndată ce a bătut la poartă.
De aceea a spus cineva: "Împotriveşte-te răului de la început, căci leacul vine prea târziu, când boala s-a învechit printr-o îndelungată zăbavă" (Ovidius, Remedia amoris, 91).
Mai întâi vine în minte un gând uşor, apoi o puternică închipuire; după aceea plăcerea şi pornirea şi ticăloasa încuviinţare.
Şi astfel puţin câte puţin, duşmanul de moarte pătrunde pe toate părţile, când nimeni nu-i stă împotrivă de la început.
Şi cu cât cineva întîrzie mai mult să i se împotrivească, acesta cu atât se face tot mai slab, iar duşmanul se întăreşte tot mai mult împotriva lui.
Toma de Kempis
0 comments:
Trimiteți un comentariu
Îţi mulţumesc pentru comentariul tău!
Thanks for your comment!