Blogger Notes

De aceea ar trebui ca omul să se razime pe Dumnezeu în aşa chip, încât să nu mai aibă nevoie să caute mângâieri omeneşti.
Când un om ascultător este necăjit sau ispitit sau copleşit de gânduri rele, atunci pricepe că are mai mult nevoie de Dumnezeu, fără de care vede că nu poate face nimic bun.
Atunci se întristează, se vaită şi se roagă din pricina nenorocirilor pe care le îndură.
Atunci îi e silă să mai trăiască şi doreşte să vină moartea, ca să se dezlege şi să fie cu Hristos" (Filipeni 1:23).
Atunci abia pricepe bine că pe lume nu poate să fie trăinicie desăvârşită şi pace deplină.
Toma de Kempis